Prin 1997, ne-am facut si noi o lege a drepturilor de autor. Potrivit legii, au aparut citeva institutii noi, faimoasele azi, in 2011, organisme de gestiune colectiva a acestor drepturi. Faimoa­se sint, de fapt, numai citeva: acelea care distribuie drep­turile de interpre­tare ale manelistilor, de pilda.

Acolo e vorba de bani multi. Mai putin cunoscut, ba chiar mai putin cunoscut decit societatile secrete este organismul care gestioneaza drepturile autorilor de carti. COPYRO – ati auzit de o asemenea institutie? Nici scriitorii, marea lor majoritate, n-au auzit de ea. Ei isi regleaza gestiunea drepturilor de autor in relatie directa cu editurile. Dar cum ramine cu drepturile celor care nu mai sint in viata? La fel: mostenitorii lucreaza direct cu editurile. Si atunci ce gestioneaza COPYRO? Banet. Mult banet. Anual, peste un milion si jumatate de dolari, in ultimii ani. Mult mai mult in anii anteriori. De unde? Dintr-o prevedere a legii. Se numeste „taxa pe copia privata“. Legiuitorul a prevazut taxa asta pentru ca Maria Sa COPYRO sa nu traiasca de la buget, dar nici sa nu moara daca autorii de carti vor lucra direct cu editorii. Tot ce este masina de copiat (xerox etc.) este taxat la intrarea in vama, iar banetul acela este trimis de Fisc la COPYRO. Trai, nineaca! COPYRO are o adunare generala a membrilor sai. Eu, de pilda, sint membru fondator. N-am fost chemat niciodata la nicio adunare generala. Adunarea numeste un consiliu de administratie, iar consiliul – un presedinte. De la infiintare pina azi, presedintele este scriitorul Eugen Uricaru. Acesta numeste un director general. De la infiintare pina azi, director este Silvia Cofcinski.
COPYRO are, potrivit legii, dreptul de a retine din banetul pe care il gestioneaza 15% pentru functionarea sa ca institutie. Restul? Burse de creatie, cheltuieli de documentare etc. De citiva ani, COPYRO retine pentru sine 60% din fonduri. Salarii, chirii, cine mai stie ce. Un fost angajat COPYRO a ajuns, la un moment dat, sef la ORDA (Oficiul Roman ­pentru Drepturi de Autor) si a aprobat trecerea de la 15% la 60%. Ilegalitate clara, penala. Seful de la ORDA s-a schimbat si noul sef, actualul, Robert Bucur, le-a cerut celor de la COPYRO sa reintre in legalitate. Cei de la COPYRO, zice Bucur, ar fi adunat adunarea generala si ar fi decis sa ramina ilegali. Eu, unul, n-am fost chemat la adunarea aceea si zic, de aceea, ca n-a fost adunata cu adevarat: doar s-au facut hirtiile ca ar fi fost adunata.
ORDA a retras avizul de functionare al COPYRO. Azi, COPYRO nu mai poate face niciun fel de plati, nici macar pentru propriile salarii. Cine sufera? Doar fostii salariati. Autorii de carti n-au ce sa sufere, caci ei nu lucreaza prin COPYRO.
Ce s-ar fi intimplat daca ORDA ar fi trimis in cercetare penala dosarul COPYRO? Nimic grav pentru COPYRO. Ar fi fost trimis in instanta doar fostul sef ORDA. Dar ala fusese numit politic. La fel ca si noul sef. Politicul nu scoate ochii politicului.
Eugen Uricaru stie ce a riscat. Stie, adica, iata, ca n-a riscat nimic. Aha, ca nu mai func­tio­neaza moara de bani?! Il doare in pix! Cit a functionat a functionat. Si-a pus omul deoparte ceva osinza fara grija de osinda.
In povestirile lui Caragiale este una, geniala, intitulata De ce, nene Anghelache?. Un functionar de stat, cu gestiune mare, se sinucide. Vine controlul. Nu venise niciodata pe cind traia. Gestiunea era suta la suta curata. Aha, deci n-a furat! Atunci de ce s-a ­sinucis? Mai putem noi pune, azi, intrebarea fatidica „De ce, nene Eugene?“. N-am fi naivi? Legea era facuta din capul locului sa permita hotia.