Eram pe un virf de munte, iar daca ma uitam in jos, vedeam apa, de jur-imprejur. Eram singura si tocmai ce cistigasem doua concursuri. Imi anuntasem prietenele, care se aflau la un nivel inferior al muntelui, ca va avea loc un alt concurs, la care pot sa participe si ele. Le-am spus sa nu stea pe ginduri si sa se inscrie, dar fara mine. Au cistigat fetele, iar apoi a inceput petrecerea. Eu am ramas acolo sus, in virf, singura, in timp ce, la o altitudine mai mica, prietenele mele petreceau, sarbatorind reusita. Sim­team o durere; nu imi doream sa pierd bucuriile simple. Se spune ca visele dureaza citeva secunde, dar am avut impresia, ca toti oamenii, de altfel, ca am visat o noapte intreaga.
Da, a fost un vis ciudat, care m-a pus pe ginduri in momentul in care m-am trezit. Fiinta mea experimenta, in acel moment, doua tipuri de senzatii: de reusita si de suferinta - din cauza ca nu am putut sa ma bucur de lucruri mai marunte, alaturi de prietenele mele.
Mi se intimpla de multe ori sa visez, iar in momentul in care deschid ochii sa simt tot felul de senzatii. Inevitabil, in mintea mea apare intrebarea: sint cumva premonitii sau doar simple vise? Mda, e greu sa realizezi acest lucru, din moment ce nici stiinta nu te ajuta cu prea multe informatii. Se spune ca visele sint rezultatul perceptiilor subconstientului nostru. Insa eu as zice ca visele sint „cu un pas inaintea noastra“; mai bine zis, inaintea actiunilor noastre. Discutind cu prietenii mei despre acest subiect, am realizat ca ceea ce mi se intimpla mie e la un nivel foarte mic fata de ce li se intimpla altora. Cel putin, asta a fost parerea unui amic foarte bun de-al meu, care mi-a povestit cum, pentru el, visele sint adevarate premonitii. Mi-a spus ca, intr-o noapte, a visat ca va cistiga o suma mare de bani, iar dimineata s-a trezit cu zimbetul pe buze, desi la putin timp s-a intristat, pentru ca si-a dat seama ca a fost numai un vis. Dar senzatia de bucurie pe care a avut-o in urma „cistigului“ l-a urmarit pe tot parcursul zilei. La un moment dat, fiind incurajat si de apropiati, a mers sa-si incerce norocul la cazinou. Dupa o ora, a iesit de acolo mai bogat cu un miliard de lei (100.000 de lei noi). Nu-i venea sa creada; nici angajatelor de acolo nu le-a fost usor sa realizeze ca jackpot-ul tocmai fusese cistigat. Asadar, pentru el, visul a fost, cu siguranta, o premonitie.
Oare cita importanta acordam viselor? Credem in premonitii? Ar putea fi explicat acest lucru? Exista raspunsuri diverse, insa fiecare dintre noi are pareri pro si contra acestui subiect.