Calin Goia, un jucator de echipa in viata si pe scena
    POZA:

Calin Goia, un jucator de echipa in viata si pe scena

Am putea spune ca Voltaj este una dintre cele mai iubite formatii de la noi din tara. Calin Goia, liderul si solistul trupei, se caracterizeaza ca fiind „ne monden”. Nu iese in fata prin scandaluri regizate, nu se imbata la concerte, nu isi insala sotia. Am discutat despre prioritatile din viata lui Calin, la 15 ani de cand a infiintat trupa Voltaj si despre viata de familie, fiind invitatul nostru la Cafeneaua F64 din Bulevardul Unirii.

Ai mereu grija de fizicul tau si iti pastrezi tonusul. Cum reusesti? Esti neschimbat de atatia ani...
Trebuie sa le multumesc parintilor ca nu am luat in greutate pana acum. Cred ca este genetic. Am facut diverse sporturi de cand eram mic, inot si am fost mereu o fire activa. Acum am mai putin timp de mers la sala, dar tot ma duc. In plus, sunt si insotitorul copiiilor mei la inot si cu ocazia asta fac si eu 60 de bazine la antrenament. In jur de 1500 de metri, pentru ca piscina este semiolimpica, nu va inchipuiti cine stie ce. Dieta alimentara nu tin. Prefer sa fac zece ore de sport decat sa nu mananc o prajitura sau cartofi prajiti, care-mi plac foarte mult.

Ca a venit vorba de copii. Cum era Calin Goia in adolescenta?
Eram foarte cuminte. Nu le-am facut probleme parintilor. Avem o gasca, cei mai multi prieteni de-ai mei au ramas cei de atunci. Imi placea matematica, dar visam sa si cant. Iata ca a invins latura artistica. Daca m-as fi tinut de facultatea pe care am facut-o, Academia de Studii Economice (ASE), as fi ajuns la varsta asta chiar manager la o banca.

Te ocupi in continuare de administrarea banilor?
Mai putin de negocierea contractelor. In rest, tin socotelile.

Mai joci la bursa?
Am jucat. Am avut o investitie, dar investitia inseamna altceva. Trebuie sa fii mai documentat decat am facut-o eu. Daca te bazezi pe altii, poti sa ai surprize. Si eu am esuat...

A venit primavara, anotimpul plimbarilor in aer liber, cu motocicleta. Tu erai cunoscut ca un impatimit al acestora...
Acum, exact la acest interviu, am venit cu bicicleta, locuiesc foarte aproape de locul in care ne aflam. De cand am copii, ma aventurez mai rar cu motocicleta. Cred ca datorita lor am prins putina frica. Vazand si ce se intampla pe sosele, cat de expusi sunt motociclistii in trafic, ies mai rar cu motorul.

Ai doi baieti... Cum era Calin Goia daca era si tata de fetita?
Mi-ar fi placut. Si eu, si sotia mea am fost in familie eu fratele mai mic, ea sora mai mare, si cand a venit primul copil ne-am gandit ca va fi fata. Asa ne iesea noua „calculul”. Ne-a luat prin surprindere: a fost baiat, dupa care, la al doilea copil, nu stiu de ce nu ne-am gandit ca o sa fie tot baiat. Eram convinsi ca e fata. Cand ne-a spus la ecograf: „E baiat!”, amandoi am intrebat foarte mirati: „Cum?”. Ei sunt si foarte apropiati ca varsta si ori sunt foarte legati si fac un lucru impreuna, ori se bat. (rade)

Care dintre ei iti seamana mai mult si in ce mod?
Baietii mei sunt o mixtura intre mine si sotia mea. Nu sunt genul de copii oglinda. Am prieteni care sunt aproape identici la fizionomie cu unul dintre copii, incat te amuza. La noi nu e asa. Unii zic ca cel mic seamana cu mine, altii ca cel mare.

Copiii lui, fani Smiley

Care dintre ei se joaca mai mult prin studioul de inregistrari?
Amandoi fac pian, amandoi au ureche muzicala si le place sa cante. Eu o sa-i incurajez pentru ca muzica este frumoasa, indiferent la ce nivel o faci: profesionist sau doar amator. Baietii mei au vrut sa studieze pianul. Chiar o intrebam pe Crina Mardare cand ar fi bine sa inceapa un copil studiul unui instrument si ea mi-a zis ca pe la sase ani, daca sunt baieti, dar amandoi au vrut mai devreme. Probabil, vazandu-ma pe mine in concerte, venind prin studioul de inregistrari, vazand lumea acolo, au dorit sa intre in lumea asta a muzicii. Se uita deja pe partitura, stiu sa citeasca, stiu ce e aia cheie, alternatiile.

Canta piese tale...
Nu, nu inca. Canta piesele lui Smiley (rade).

Cum se simte concurenta in industria muzicala acum, dupa 15 ani de top?
Este mult mai stransa. Pentru noi, cu fiecare piesa este tot mai greu. Vrem sa mentinem un anumit nivel pe care l-am atins pentru ca in spatele nostru sunt multi ani de munca. Lumea deja ne stie. Nu poti sa mai surprinzi asa usor. Pe de alta parte, aceasta consecventa pe care am avut-o pe piata muzicala nu poate fi stearsa si acesti 15 ani in care ne-am vazut de treaba nu au cum sa dispara. Noi intotdeauna am tinut cont de parerea fanilor. Ne-au dat si un feedback negativ cand a fost cazul.

Il mostenesti pe tatal tau la partea artistica, el a scris poezii?
El a facut Politehnica - Inginerie, dar i-a placut literatura,poezia in special. Latura artistica a ramas un hobby. Pentru mine cifrele au devenit un hobby si meseria este cea artistica.

Ai folosit versuri din poeziile tatalui tau?
Nu, el a scris poezie, zece strofe, nu versuri, refren, bridge si post refren (rade).

Sunt la moda colaborarile in muzica. Ce parere ai despre ele?
Noi tocmai avem una in derulare, lansata acum cateva saptamani, cu Cabron: piesa „Vocea“. Este un mesaj puternic, prin care speram ca ne vom face auziti. Mi-a placut cand tinerii au inceput sa se stranga in piata Universitatii, cu toate ca rezultatele acelui miting nu au fost cele asteptate. E bine ca fiecare om sa-si faca auzita parerea si sa nu zica: „Ei, tot nu se schimba nimic, ce daca ies eu in strada?”. Nu-i asa. Lucrurile se schimba. Incet, incet. Aveam un prieten, un regizor spaniol, Eduardo, care a lucrat la Cronica Carcotasilor, anul trecut a decedat, si el spunea: „Imi place foarte tare in Romania, dar sunteti asa de pampalai si nu iesiti sa va spuneti oful”. Din cauza anilor de comunism suferim de lipsa de atitudine si imi place ca noua generatie e mult mai hotarata.

„Anul 2002 a fost unul in care chiar puteam sa ne oprim cariera”

Ai putea sa faci un proiect solo?
De cand eram in Scoala vedetelor le spuneam celor de acolo ca mi-as dori foarte tare sa am o trupa, instrumentisti, sa fim o gasca. Intotdeauna am fost jucator de echipa. Imi plac echipele... Am acum niste colegi exceptionali, ne distram foarte mult. Nu am orgolii de vocalist caruia i se pare ca, daca el este cel mai cunoscut din formatie, nu se mai poate fara el sau restul sunt mult in urma lui. Eu, fara colegii mei, nu as fi fost unde sunt azi.

Ti-ar placea sa canti heavy metal?
Imi place foarte mult sa ascult heavy metal. Muzica metal este energie pura, dar nu cred ca am vocea potrivita pentru acest gen. Nu sunt genul de artist care sa stea pe scena, sunt mereu in miscare, sar. Voltaj are o muzica energica si chiar daca avem multe balade, lumea tot ca o trupa „de viata” ne percepe...

De atata energie, la un moment dat s-a rupt si scena cu voi...
Da, anul 2002 a fost unul foarte greu pentru noi si era un moment in care chiar puteam sa ne oprim cariera. La un moment dat chiar am avut o pauza. Au fost doua accidente urate de care nici nu vrem sa ne amintim si care au venit unul dupa altul. In mai a avut accident Oliver, urmat de cel al basistului, in care au murit sotia si fiica lui, in august. Imediat dupa asta noi ne-am oprit. Ne era foarte greu sa sarim si sa zambim pe scena. Am fost asaltati de mesaje, telefoane, e-mail-uri, mesaje din partea fanilor lunile acelea, ca trebuie sa revenim pe scena. Piesa „Am sa trec si peste asta, ce va fi va fi” a fost facuta exact inainte. Mesajul nostru dat fanilor prin intermediul ei ni se intorcea noua, de la fani. Se intampla cand basistul iesea din scena, nu mai putea sa stea... Cu timpul am redevenit o trupa optimista si vesela.

Sotia ta este fotograf. Nu va lipseste aparatul profesionist cand plecati in vacante...
Da, dar nu exista excursie in care sa mergem si sa nu vizitam un muzeu. In special de arta contemporana, dar nu numai. De multe ori vad acolo lucruri pe care nu le inteleg, care nu ma atrag in niciun fel, dar nu a existat muzeu din care sa nu ies cu cel putin trei idei sau trei lucruri care sa-mi fi placut foarte mult. Parerea mea este ca de mic ar trebui sa ai o deschidere catre arta plastica. Pentru ca, chiar daca ti se pare absurda, cu siguranta iti deschide anumite orizonturi. Daca nu ai dorinta de a cunoaste arta, esti saracit de anumite sentimente, trairi si pana la urma ai carente si in educatie. Noi nu realizam pana nu devenim parinti cat de importanti sunt acei primi ani de viata. Important este sa-ti indrepti copilul spre anumite valori.

Profit de faptul ca ne aflam in cafeneaua F64 si as vrea sa ne spui care sunt gadgeturile tale preferate?
Laptopul ma insoteste mereu. Am un rucsac care este foarte greu. In momentul in care acesta este prea usor, inseamna ca el lipseste. In vacante, de cele mai multe ori, imi las telefonul in camera de hotel, in mod intentionat - daca il am cu mine simt nevoia sa ma uit, ba sa vad daca am primit un e-mail, ba sa vad cine ma suna.

de Anca Lapusneanu - 8088 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi