CEALALTA FAȚA A ROMILOR
Omul care l-a vestit pe Dumnezeu in tiganie

Revista VIP continua sa dedice spatiu celor care sunt, intr-adevar, personalitati in comunitatile lor. Iata-l pe Viorel Oprișan (50 de ani), angajat cu carte de munca la Petrom, tata a opt copii, cei mai multi cu nume biblice, frumoase, pastor evanghelic, omul care a convertit jumatate din populatia de tigani dintr-un cartier de la periferia orașului Boldești-Scaeni, judetul Prahova. Fetele sale mai mari sunt studente la Medicina. Dupa ce cuvantul Domnului s-a auzit la ei in tiganie, romi cu zeci de ani de pușcarie in spate au descoperit ce este conștiinta și n-au mai facut fapte, criminalitatea a scazut miraculos, e altceva.

Cum a venit Domnul aici, in Boldești-Scaeni?
In ianuarie 1991 a venit aici, la noi, un pocait din Ploieștiori. Roman. De fapt, n-a venit la noi, a venit la Lipanești, pe aproape. Sotia mea avea niște rude acolo. Și pocaitul respectiv a zis ca vrea sa spuna și el ceva despre Dumnezeu.

Era pocait dinainte de a89?
Da, ca au fost multi pocaiti și inainte, dar erau marginalizati de Securitate. Nu le dadeau voie sa faca manifestari publice, intruniri. Ii bagau la pușcarie, ca au fost și multi creștini inchiși. Dupa care au inceput sa spuna de Domnul. Și s-au dus la adunare nevasta mea și cumnata mea. Au fost și ele sa asculte.

LA LIPANEȘTI.
Intr-o camera, acolo, amarati. Și le-a zis pocaitul acesta: daca vreti sa va intoarceti la Dumnezeu, veti fi fericiti. Daca nu vreti sa va intoarceti, treaba voastra, ramaneti la fel.

Practic, ce le spuneti dumneavoastra acum, ca pastor, celorlalti tigani.
Exact. Evanghelia. Hristos ne iarta pacatele și ne schimba viata, ca asta e situatia. Daca acceptam, ne ducem in rai, daca nu acceptam, ne ducem in iad. Asta e toata Evanghelia. Ea, nevasta-mea, a ascultat putin, așa. Sotia mea avea 18 ani, cumnata-mea avea 19 ani. Erau copii. Și s-au intors la Dumnezeu. Și eu n-am acceptat ca ea sa se intoarca la Domnul. Noi aveam o fetita și am amenintat-o ca ne despartim. Am facut presiuni mari asupra ei.

Ati dat in ea?
Nu, n-am lovit-o, dar am facut presiuni foarte mari, in toate felurile. I-am spus ca, daca nu termina cu pocaitii, termina cu mine. I-am zis ca iau fata, ca fac, ca dreg.

Fata care e acum studenta la Medicina...
Da, fata mea cea mare, Larisa. Și pe urma a ramas ca ne despartim.  Am facut teatru cu ea: “Uite, iti iei tu fata și pleci”. I-am strans imbracamintea, tot.

FRICA DE A NU FI PROSTIT DE FEMEIE, CA UN CATEL DIRIJAT

Dar de ce erati așa de pornit impotriva pocaitilor?
Eram foarte pornit fiindca nu știam despre ce era vorba. Știam și eu, in conștiinta mea, ca am probleme cu pacatele, deși n-am baut niciodata, n-am furat niciodata așa, adica sa fiu hot. Am avut serviciu de la 17 ani, carte de munca, tot ce trebuie. Dar conștiinta nu era conștiinta buna. Și nu acceptam treaba asta, aveam o aversiune fata de ceva care nu cunoșteam, deși știam ca ar trebui sa explorez teritoriul. Cel mai mult apasa asupra mea ideea asta: ce-o sa zica lumea de mine, ca m-a prostit femeia, ca s-a dus ea prima la pocaiti și eu trebuia doar sa o urmez, asta insemna ca eu o urmez ca un catel dirijat, nu? Ca n-am pic de personalitate și ca ma iau dupa femeie, ca prostul, nu?

In Romania e și problema misoginismului - barbatii n-au intotdeauna o impresie prea buna despre femei.
Și cu atat mai mult la noi unde e și traditia cu așa ceva. Și eu gandeam la fel. Și n-am acceptat, n-am acceptat! Cand am vazut ca e hotarata și ca are puterea sa plece cu fata, ce mi-am zis eu: „Poate la mine renunta ușor, ia sa-i iau eu fata”. “Lași fata aici și pleci singura!”, i-am zis. Și a plecat singura! Am ramas uimit: „Ce e cu mine, m-am tampit, pierd și nevasta, și copilul?”. Și m-am dus dupa ea și am oprit-o, dar tot eu faceam pe ala rau: “Ah, deci tu n-ai nicio treaba, nici de mine, nici de fata, te duci in drumul tau cu religia ta?”. Dupa cateva zile am inceput sa ma visez ingropat de viu!

V-a aparut Domnul in vis.
Daca iti zic: ma visam ingropat de viu! Ma gandeam tot timpul: ce fac, ce fac? Nevasta-mea cedase. O presasem pana nu se mai ducea, ca știa ca urmeaza cearta multa in casa, necaz. In paralel ma gandeam ca trebuie sa ma duc acolo, dar in fata ei faceam, așa, pe eroul, pe cocoșul. Și intr-o seara o abordez: “Zi, draga, aveti imperechere in seara asta?”. Ca noi, care nu știam, așa mai auzisem, ca sectantii, pocaitii, se imperecheaza. Manipulari ale Securitatii, reminiscente de gandire, ca sa vedeti. “Nu te duci la adunare? Știi ca aș putea sa vin eu și sa va surprind la imperechere?”. Ea a negat. “Bine, ia urca-te pe bicicleta sa mergem pana acolo sa verificam”. Bineinteles ca totul era teatru, eu știam ca nu e adevarata imperecherea. Am facut insa așa ca sa nu zica ea ca m-am dus de gura ei, ci ca eu, eroul, m-am dus sa verific daca asa stau lucrurile. Si m-am dus. Acolo era un batran care vorbea monoton și nici nu intelegeam termenii. Nu pricepeam ce inseamna neprihanire și altele.

Dar mai era unul acolo care rezuma bine: Iisus Hristos a murit pentru pacatele tale. El a și inviat, deci problema pacatelor nu se mai pune, daca tu accepti, ești iertat. Asta am inteles de la el, un instalator. Și mai ma duceam din cand in cand la adunare, dar nu ma pocaiam. Pana cand mi s-a imbolnavit Larisa. Și eu am perceput toata treaba asta ca pe o mana a lui Dumnezeu. Larisa era cea mai draga fiinta din viata mea. Inainte sa ma insor imi imaginam ca o sa ma joc cu copiii mei pe care ii voi avea. Am iubit foarte mult copiii. Și am incercat cu medicamente, dar nu se schimba absolut nimic in bine. Sambata, duminica. Eram presat in cap ca, daca nu ma intorc la Dumnezeu, Dumnezeu imi ia fata. Duminica seara, deci nici macar dimineata, am zis așa catre sotie: „Ma duc la Adunare. Daca nu e fata bine cand ma intorc, te omor!”. Ea n-a zis nimic, s-a speriat. M-am dus la Adunare, am ascultat acolo ce-am ascultat. S-a intors o femeie la Domnul, s-a intors și barbatul ei. Și ne intreba: „Care se mai intoarce, sa se ridice...”. Și am zis: „Daca nu ma ridic, atunci nu ma mai ridic niciodata, raman fara Dumnezeu”. Insa nu aveam putere sa inving emotia aceea.

ULTIMA TIGARA A RAMAS NEFUMATA

Emotie mare?
Nu se poate descrie așa ceva in cuvintele oamenilor. Pana la urma, m-am ridicat in picioare, s-a subinteles ca vreau sa ma pocaiesc, am plecat spre casa, am vrut sa fumez o tigara, și n-am fumat-o, ca mai eram cu un prieten, care se pocaise și el cu mine, care a zis: “Gata, ma, ne-am pocait, am terminat cu tigara”. Eu voiam sa fumez ultima tigara, parca eram inainte sa mor. Dar n-am mai fumat-o, ca am zis ca, daca el nu vrea, de ce sa-l induc eu in eroare și-n pacat? Am plecat acasa, uitasem și de necazul cu fata, pe fondul emotional de acolo.

Pare ireal, sunt conștient, dar asta a fost realitatea care s-a intamplat, n-am cum sa spun altceva decat adevarul. In momentul in care eu am intrat pe ușa, Larisa s-a dat jos din pat, fata avea un an și doua luni, abia mergea, eu nu știam ca pana atunci merge fara sa o tina cineva de mana, și s-a intors spre mine, dupa trei zile in care nu se daduse jos din pat!

Bolnava...
Bolnava tare de tot. Abia manca, abia-abia. S-a intors spre mine, a inceput sa zica: „Ta-ta, ta-ta!”. Eu am ramas efectiv șocat, nevasta-mea, șocata și ea, maica-mea, care era și ea acolo, la fel, toti care eram, toti am fost șocati. Primul meu gand a fost sa-i bag mana pe sub bluzita sa vad daca mai are temperatura, ca eu știam ca o lasasem cu temperatura. I-am bagat mana, am vazut ca nu mai are temperatura deloc. Și m-am intors catre maica-mea, ca ma așteptam ca nevasta-mea sa ma tradeze, sa-mi faca scandal: “Mama, ce ati facut voi aici? Ce teatru ati jucat voi aici, cu Larisa?”. „N-am jucat, mama, teatru”. Și atunci n-am mai avut ce sa fac și am luat-o ca pe mana lui Dumnezeu și am ramas pocait. Primul gand al meu a fost ca, daca tot m-am intors la Dumnezeu, am o responsabilitate fata de tiganii din tigania noastra de aici, deși eu am crescut in alte conditii,  eu n-am crescut cu ei aici, ci in oraș, in mai bine, deși am fost patru frati. Dar am zis sa ajutam tiganii sa se schimbe. Nevestele noastre au crescut copii, copiii s-au facut mari, a trecut timpul și prin exemplul nostru am reușit. Exemplul meu, al fratelui meu, al inca unei cumnate, ca toti am avut copii multi și i-am facut mari și buni, toate exemplele astea au contat. A ramas nucleul asta. Am venit cu totii aici și am inceput sa vorbim de Domnul. Cea mai mare dorinta a noastra era sa avem o Adunare chiar in tiganie.

Și acum aveti.
Avem, ca am muncit și Domnul s-a ingrijit. Noi am avut mentalitatea schimbata, am dat copiii la școala și au avut rezultate foarte bune și asta i-a convins și pe ceilalti tigani ca e bine cu Dumnezeu. Și Domnul a ingaduit sa cumparam pamant in tiganie aici și sa incepem sa construim acest loc, sa facem Adunarea in el. De la Paște pana la Craciun am ridicat cladirea și am inceput evanghelizarile, ca pana atunci faceam, dar așa, mai improvizat. Și s-au intors la Domnul doua sute de oameni din patru sute, cat are toata comunitatea. Asta in ultimii cinci-șase ani. Au venit familii tinere cu multi copii. Și cand te gandești ca de acolo s-a plecat, de la aceste trei cumnate, sotia mea și sotiile fratilor mei - acesta a fost nucleul.

Care sunt caracteristicile acestei biserici, acestei religii – Creștini dupa Evanghelie?
E o religie evanghelica, bazata pe Biblie.

Neoprotestanti.
Neoprotestanti, ca neoprotestanti sunt toti, și martorii lui Iehova și penticostalii, adventiștii, și...

Ce diferente sunt fata de adventiști, de exemplu?
Nicio diferenta fundamentala. Nici fata de Biserica Ortodoxa Romana nu sunt majore, doar niște lucruri neinsemnate. La ortodocși preotul se imbraca in straie preotești, la noi, pastorul se imbraca in alte haine, ale lui. Biserica Ortodoxa pune accent pe traditia romaneasca. Asta a noastra nu pune accent pe traditia romaneasca, nefiind, la urma-urmei, nascuta aici. Ea, ca religie, e nascuta in America. Diferente mari nu exista. Doctrina despre escatologie, despre mantuire, toate doctrinele de baza sunt aceleasi. Iisus Hristos este centrul religiei creștine, el este Mantuitorul. Fata de Fecioara Maria nicio diferenta nu exista! Nu avem nicio treaba! Am fost și eu surprins sa constat ca nu sunt, dar chiar nu sunt.

Exista o diferenta importanta, totuși legata de felul cum s-a vestit Evanghelia. Acum, dupa Revolutie, fiind și preotii noștri ortodocși mai liberi au inceput sa mai zica, sa predice mai bine, și e foarte bine ca e așa, fiindca sunt teologi extraordinari. Dar cultele neoprotestante au prins valul acela din anii a90, cand era confuzie și nu se știa exact ce-o sa fie și cu Dumnezeu. Pe fondul acestei derute, ne-au atras la ei. Preotii noștri, ortodocși, erau speriati, nu veneau sa ne cheme. Noi ne-am dus acolo, la Adunare, și am inteles de acolo. Poate, daca ne explica mai bine Biserica Ortodoxa, ramaneam ortodocși.

Mergeati pe la biserica inainte?
Mai mergeam, dar nu intelegeam nici macar dictia preotului, ce zice acolo, ce canta pe nas. Creștinismul e mult mai mult decat ce aflasem eu la biserica.

Acolo, la Adunare, v-au zis clar.
Clar: Dumnezeu te-a iertat de pacate, ca de aceea a murit Iisus, problema trecutului tau e rezolvata, problema viitorului tau moral e rezolvata, ca Iisus a inviat și, daca vrei, pune in tine Duhul Sfant.

PUTEREA LUI ARNOLD

Dar trebuie sa mai faci și tu, credincios, cate ceva, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga și-n traista sau cum?
Ce trebuie sa faci tu este sa-L asculti cat poti, și facand asta te așteapta viata veșnica la Dumnezeu, asta te așteapta, nu altceva. Asta e esenta, pe asta am inteles-o. Au inceput sa vada tiganii ca sunt rezultate la școala, ca mi-au intrat fetele la facultate. Noi am strat pe o strada care-i spune “La Nisipuri”, și mereu s-a crezut ca noi, cei de La Nisipuri, suntem altfel, dar nu eram, tot tigani și noi. Se zicea ca noi, eu și fratii mei, am mers la școala fiindca eram mai deștepti. Din contra, nu eram mai deștepti; pur și simplu, mergeam la ore și ne tineam de treaba, ca ne batea maica-mea cu facaletul, in caz contrar. Nu eram supraoameni, nu era adevarat ca suntem supraoameni, ne-am dus, dupa aceea, copiii la școala și le-am creat și lor cadrul ca sa invete și ei au facut performanta cat au putut. La inceput ne rugam noi de copiii din tiganie sa vina sa invete, și de-acum lucrurile sunt pe o linie corecta, se roaga ei de noi ca vor la școala. Nu e surprinzatoare evolutia, fiindca ma așteptam. O sa anihilam aici analfabetismul.

Schimbarile sunt totuși rapide.
Da, dar cu mult efort, și spiritual, și fizic. Daca eram mai multi la inceput, eram și mai departe acum. Chiar și așa e bine. Simplul fapt ca noi il vedem pe Iisus Hristos ca pe un model care nu s-a temut de moarte și a invins-o, pentru noi nu e de ajuns. Trebuie sa te mai rogi la Domnul sa iti dea putere. Ca așa, ma uit și eu la Arnold și vreau sa fac și eu ca el, mușchi, dar n-am puterea lui. Eh, și puterea asta vine dupa ce te intorci la Dumnezeu.

de Andrei Craciun - 3257 afisari
 
         
 
4.3 - 3 voturi