Blogul, locul confidentelor
    POZA:
 
 

Blogul, locul confidentelor

Cred ca blogomania este o maladie. O maladie contagioasa. Un virus care se raspindeste galopant. O pandemie! Un tsunami de mesaje, un bru-ha-ha, un haos (din care nu se va face niciodata muma!). Scriu pe blog de la cei care nu stiu sa scrie la lideri de partid. Se iubeste pe blog. Se dueleaza pe blog. Se ataca pe blog. Se apara pe blog. Se leaga si se dezleaga prietenii. Se provoaca, se combate, se sustine, se demoleaza. Ce mai, se traieste pe blog de dimineata pina seara si retur... Intr-o lume minata de stari conflictuale, stresata de spaime existentiale, obosita de tranzitii, satula de crize, blogul vine sa adauge un plus de agitatie. Nu sufar de aceasta boala. Nu citesc si nu scriu pe blog. Dar am propriul meu blog. De ce? Ca sa fiu in rindul oamenilor! Am blogul meu, dar nu il deranjez. Nu „scriu pe blog“. Atunci de ce aceste rinduri?... Pentru ca nu stiu sa spun NU. Da, nu stiu sa refuz. In clipa in care o voce gentila m-a sunat pe nedespartitul de mine telefon mobil, o voce gentila, dar si persuasiva, si mi-a propus sa scriu, pentru revista VIP, un numar de „semne“ pentru blogul revistei, in loc sa ma ascund in spatele unor obligatii presante, care, chipurile, nu mi-ar da ragazul sa scriu, am raspuns pripit: „Da, desigur… cind sa predau rindurile?…“. Acum, daca tot scriu, sa profit de situatie si sa va fac o marturisire. Blogu’ are si aceasta virtute: te lasa sa faci confidente. Cred ca orice ocazie pe care o am este buna pentru ca sa-mi manifest divortul fata de agitatia care ma inconjoara. Aflati deci, „dragi cititori“, ca pe mine ma obosesc polemicile nesfirsite de la televiziuni, unde, seara de seara, aceleasi personaje politice „dezbat“, vesnic, aceleasi teme. Ei le dezbat, si ele, temele, ramin impasibile. Imposibile! Nu se lasa rezolvate. Cu toata inversunarea „moderatorilor“, cu toata obstinatia lor. Nu sint mai fericit nici daca, in masina fiind, ascult moderatorii in dialog cu ascultatorii. Aceleasi teme – intrebari, rezistente la nesfirsite „dezbateri“. Dezbaterile se zbat, intr-o sisifica disperare, cu rezultatele eroului mitic amintit. Si atunci, dezbaterile reincep sa dezbata temele rebele si rezistente. Cine ma pune sa revin, ca privitor sau ascultator? Nu pot sa ies din malaxorul de idei al acestor medii. Sint manipulat! Dar, un inger protector, acum, in Postul Pastelui, imi sopteste la ureche: „Schimba postul. Du-te pe Romania Muzical, du-te pe Mezzo… Sau pe Animal Planet… Ce lume minunata, generoasa, sincera, inventiva, solidara, dura, dar loiala!“. Chiar asa? M-am dus si am gasit si acolo vulpi ipocrite, sacali singerosi, rechini agresivi, papagali tonti (cam tautologici, acesti papagali), piranha mici, mici, dar afurisiti.
Desigur, aveti dreptate, astazi ma uit numai la partea goala a paharului. Da’ miine… Ce zi minunata o sa fie!
de Cornel Todea - 1398 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi